Tradiții, obiceiuri și superstiții de Halloween

Ziua de 31 octombrie a ajuns cunoscută de câțiva ani buni și la noi, în România, ca ziua de Halloween. Nu este o sărbătoare românească, ci una venită din Irlanda și Scoția, prin America, dar ideea din spatele ei, că într-o anumită noapte a toamnei morții se întorc printre cei vii, o găsim și în calendarul nostru popular.

Ce este Halloween

Numele vine din engleză, de la „All Hallows’ Eve”, adică „ajunul Tuturor Sfinților”. Halloween nu este deci Sărbătoarea Tuturor Sfinților, ci seara dinaintea ei. În Biserica Catolică, Ziua Tuturor Sfinților se ține pe 1 noiembrie, iar pe 2 noiembrie urmează Ziua Morților, când oamenii merg la cimitir și aprind lumânări pe morminte.

Rădăcinile sărbătorii sunt însă mai vechi decât creștinismul. La celții din Irlanda și Scoția, noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie era Samhain, sfârșitul verii și începutul jumătății întunecate a anului. Roadele erau strânse, vitele aduse de la pășune, iar oamenii aprindeau focuri mari pe dealuri. Se credea că în noaptea aceea granița dintre lumea celor vii și cea a morților se subțiază. Sufletele morților veneau acasă, iar zânele și duhurile umblau slobode pe drumuri. Când Biserica a așezat Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie, vechile obiceiuri s-au lipit de ajunul ei.

Imigranții irlandezi și scoțieni au dus Halloween-ul în America în secolul al XIX-lea. Acolo a devenit sărbătoarea pe care o știm din filme, cu dovleci, costume și bomboane, și de acolo s-a întors, în ultimii treizeci de ani, în toată lumea.

Tradiții și obiceiuri de Halloween

Dovleacul scobit

Dovleacul cu ochi și gură tăiate și cu o lumânare aprinsă înăuntru este semnul cel mai cunoscut al Halloween-ului. La început însă, în Irlanda și Scoția, de unde a pornit obiceiul, felinarul nu se făcea din dovleac, ci dintr-un nap sau dintr-o sfeclă furajeră. Se scobea la fel ca dovleacul, i se tăia o față înfricoșătoare și se punea la fereastră sau se purta pe drum, ca să țină duhurile departe. Dovleacul a luat locul napului abia în America, pentru că era mai mare și mai ușor de scobit.

În engleză, dovleacul luminat se numește „jack-o’-lantern”, după o legendă irlandeză. Un fierar zgârcit și bețiv, pe nume Jack, s-a întâlnit într-o seară cu diavolul, venit să-i ia sufletul. Jack l-a rugat să-i culeagă mai întâi un măr dintr-un copac, iar când diavolul s-a urcat după el, a scrijelit o cruce în scoarța copacului. Diavolul nu mai putea coborî, așa că Jack l-a lăsat jos abia după ce acesta i-a jurat că nu-i va lua niciodată sufletul. Când Jack a murit, n-a fost primit în rai, pentru păcatele lui. Nici în iad n-a putut intra, pentru că diavolul trebuia să-și țină jurământul. I-a aruncat doar un cărbune aprins din focul iadului, ca să-și lumineze drumul. Jack l-a pus într-un nap scobit, strămoșul dovleacului de azi, și de atunci rătăcește prin lume cu felinarul lui.

Din ușă în ușă, după dulciuri

Copiii costumați sună la uși și strigă „trick or treat”, adică, pe românește, cam „ne dați ceva dulce, ori vă facem o farsă?”. Obiceiul are și el înaintași vechi. În Anglia, de Ziua Tuturor Sfinților și de Ziua Morților, săracii și copiii mergeau pe la case și primeau „prăjituri pentru suflete”, iar în schimb se rugau pentru morții familiei. În Scoția și Irlanda, copiii se deghizau și mergeau din casă în casă, unde spuneau o poezie, cântau sau făceau o glumă și primeau nuci, mere sau bani. Seamănă mult cu colindatul nostru. În noaptea dinaintea Ajunului Crăciunului, copiii merg pe la case și strigă „Bună dimineața la Moș Ajun, ne dați ori nu ne dați?”, iar gazdele le dau covrigi, mere și nuci. E aceeași întrebare ca în „trick or treat”, doar că la noi nu vine cu amenințarea unei farse.

Costumele

Măștile și costumele vin tot din credința că în noaptea aceea umblă duhurile pe pământ. Deghizat, omul nu putea fi recunoscut și luat de ele. Astăzi, costumele de vampir, vrăjitoare, schelet sau fantomă sunt mai mult o joacă și un prilej de petrecere, pentru cei mici și pentru cei mari.

Jocurile cu mere și nuci

Pe vremuri, Halloween-ul era în Irlanda și Scoția o seară de jocuri la gura sobei. Cel mai cunoscut este „prinsul mărului”. Merele plutesc într-un vas cu apă sau atârnă de o sfoară, iar jucătorii trebuie să le prindă cu dinții, cu mâinile la spate. Nucile și merele erau atât de legate de această seară încât în unele părți ale Angliei Halloween-ul se numea „noaptea nucilor”. Tot în această seară, în Irlanda se coace „barmbrack”, o pâine dulce cu stafide în care se ascunde un inel.

Halloween la noi

La noi, Halloween-ul a ajuns abia după 1990 și nu este o sărbătoare a tuturor. Se ține mai ales în cartierele noi și acolo unde sunt multe familii tinere, cu copii. Pentru cei care îl țin, este în primul rând un prilej de joacă și distracție, care îi ajută să uite o seară de grijile de zi cu zi. Cu câteva săptămâni înainte, magazinele se umplu de măști, costume, pălării de vrăjitoare, pânze de păianjen, lilieci de hârtie și bomboane în formă de dovleci, fantome și schelete. Supermarketurile au dovleci portocalii buni de scobit, iar în bucătării gospodinele fac plăcintă cu dovleac sau prăjituri ornate ca de Halloween, cum sunt brioșele cu păianjeni din ciocolată, biscuiții în formă de fantome sau degetele de vrăjitoare cu unghii din migdale. Grădinițele și școlile fac serbări cu costume, iar Castelul Bran, „castelul lui Dracula”, ține în fiecare an petreceri de Halloween pentru turiștii veniți din toată lumea.

În ultimii ani a ajuns la noi și mersul din ușă în ușă. Pe străzile cu case din cartierele noi, copiii costumați merg seara, cu părinții după ei, pe la vecinii care au un dovleac aprins la poartă, semn că sunt așteptați, și primesc bomboane. Nu e chiar „trick or treat”-ul american, pentru că farsele lipsesc, dar seamănă mult și cu colindatul nostru.

Nu toată lumea privește însă Halloween-ul cu ochi buni. Biserica Ortodoxă l-a criticat de mai multe ori, ca pe o sărbătoare străină de tradiția noastră, care se joacă cu moartea și cu duhurile rele, și i-a îndemnat pe credincioși să-și pomenească morții în zilele rânduite pentru asta.

Dovlecii scobiți dinainte de Halloween

Mulți dintre cei care au copilărit la țară înainte de 1990 își amintesc că scobeau dovleci toamna, când nici nu se auzise de Halloween. Le tăiau ochi, nas și gură, puneau o lumânare înăuntru și îi așezau pe gard sau la poartă, ca să-i sperie pe cei care treceau seara pe uliță. Nu se făcea într-o zi anume și nu-l găsim descris în cărțile de etnografie ca obicei. Era o joacă a copiilor, din vremea când toamna dovlecii se strângeau grămadă în curte.

Arată însă că un cap luminos făcut dintr-o legumă le vine în minte copiilor de peste tot, fără să-l fi văzut la alții. În Elveția și în nordul Germaniei, de pildă, copiii scobesc de generații întregi napi și sfeclă, le taie fețe și modele și umblă cu ei seara pe străzi, în noiembrie, ca felinare.

Halloween-ul românesc

Și calendarul nostru popular are zile și nopți în care se crede că morții se întorc acasă și umblă duhurile rele, doar că nu cad pe 31 octombrie:

Ajunul Sfântului Dumitru, pe 25 octombrie, este cea mai apropiată sărbătoare de Samhain-ul celților. Se fac pomeni pentru morți și se aprinde „focul lui Sâmedru”, la care se crede că vin să se încălzească și sufletele morților.
Moșii de toamnă, numiți și Sâmbăta Morților, sunt una dintre zilele de peste an în care se pomenesc morții. Se duc la biserică colivă, colaci, vin și lumânări, care se împart apoi de sufletul celor plecați.
Ziua Morților, pe 1 noiembrie, se ține mai ales în Transilvania și Banat. Oamenii dau pomeni, duc mâncare la cimitir și fac „luminație”, adică aprind seara lumânări pe toate mormintele. În calendarul ortodox, ziua este a Sfinților Doctori fără de arginți, Cosma și Damian.
Noaptea Sfântului Andrei, din 29 spre 30 noiembrie, este „noaptea strigoilor”. Strigoii ies din morminte și se bat între ei la răscruci, iar oamenii ung cu usturoi ușile, ferestrele și pragurile, ca să nu intre în casă. Multă lume îi spune de aceea „Halloween-ul românesc”.

Superstiții de Halloween

În Irlanda și Scoția, Halloween-ul era, ca Sfântul Andrei la noi, noaptea în care fetele își aflau ursitul și oamenii se fereau de duhuri:

Două nuci puse în foc, una pentru fată și una pentru flăcăul la care se gândește, arată dacă vor fi împreună. Dacă ard liniștit una lângă alta, se vor lua. Dacă una pocnește și sare din foc, nu sunt făcuți unul pentru altul.
Fata care decojește un măr dintr-o bucată și aruncă coaja peste umărul stâng vede pe jos, în forma cojii, inițiala celui cu care se va mărita.
Fata care mănâncă un măr la miezul nopții în fața oglinzii și își piaptănă părul îl vede în oglindă, peste umărul ei, pe viitorul soț.
Cine găsește inelul în pâinea de Halloween se mărită sau se însoară până la anul.
Felinarul aprins la fereastră ține duhurile rele departe de casă.
Copiii născuți în noaptea de Halloween pot vedea duhurile și au darul de a ghici viitorul.

Ce nu e bine să faci de Halloween

Nu e bine să te întorci dacă auzi pași în urma ta în noaptea de Halloween. Se spune că sunt morții care s-au întors și nu e bine să-i privești în față.
Nu e bine să mănânci mure culese după Halloween. În Irlanda se spune că în noaptea aceea duhurile le scuipă sau le strică.
Nu e bine să încui ușa și să lași focul să se stingă. Sufletele morților care vin acasă trebuie să poată intra și să se încălzească. De aceea li se lasă și mâncare pe masă.

Halloween-ul a devenit în ultimii ani o sărbătoare cunoscută în toată lumea, pe care fiecare popor o ține în felul lui. La noi este mai ales o seară de joacă, cu dovleci, costume și bomboane, iar dacă vrem să ne pomenim morții, avem zilele noastre pentru asta, de la focul lui Sâmedru până la Moșii de toamnă.