Glosar
Vorbele de altădată din articole, pe înțelesul tuturor.
Multe obiceiuri vin dintr-o lume în care se torcea la șezătoare, se gătea în vatră și se spăla cu leșie. Unele cuvinte de atunci nu se mai folosesc azi. Le-am adunat aici, cu explicația din dicționar sau din cărțile de folclor.
Cahlă
În Moldova și în Bucovina, coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul din tinda casei țărănești. Azi cuvântul înseamnă mai ales placa de teracotă sau de faianță din care se face soba.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Crupe
Boabe de porumb, de orz, de orez sau de hrișcă, măcinate mare, din care se fac găluște, ciorbe și alte mâncăruri. Cuvântul e folosit mai ales în Moldova.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
De dulce
Mâncarea care nu e de post, cu carne, lapte, brânză sau ouă. O zi de dulce e o zi în care se poate mânca așa ceva. Opusul e „de sec”, adică de post.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Gădineț
Numele cu care era chemat lupul în zilele Filipilor, când cuvântul „lup” nu trebuia rostit. În Transilvania, Filipilor înșiși li se spunea Gădineți.
Apare în Tradiții și superstiții în săptămâna Filipilor de toamnă.
Lăsatul secului
Ultima zi de dulce dinaintea unui post, cu masă bogată și petrecere în familie. Înaintea Postului Crăciunului cade pe 14 noiembrie. Prin unele locuri ținea trei zile, cu Ajunul dinainte și Spolocania de după.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului, Tradiții și superstiții în săptămâna Filipilor de toamnă.
Leșie
Detergentul de altădată, o apă în care se fierbea cenușă de lemn și care se limpezea apoi. Cu ea se spălau rufele și vasele la țară.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Limba de meliță
Melița e unealta de lemn cu care se zdrobeau tulpinile de cânepă și de in, ca să se scoată fibrele pentru tors. Limba e cuțitul ei de lemn, pe care omul îl lăsa cu mâna peste tulpini.
Apare în Tradiții și superstiții în săptămâna Filipilor de toamnă.
Spolocanie
Prima zi de post, ziua spălatului. Vasele în care s-a gătit de dulce se spălau cu leșie. În Moldova și în Bucovina, oamenii își „spălau gura” cu băutură la crâșmă. Ion Ghinoiu o pune după Lăsatul secului de Crăciun, pe 15 noiembrie. Dicționarele o dau ca prima zi din Postul Paștelui.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Spuză
Cenușă fierbinte, amestecată cu jar. În spuza din vatră se coceau turte sau ouă.
Apare în Tradiții și superstiții în săptămâna Filipilor de toamnă.
Surcică
O bucățică de lemn mică, subțire și uscată, așchia care sare când se taie lemnele. Cu surcele se aprinde focul.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Șomoiog
Un mănunchi răsucit de paie, de fân sau de câlți, cu care se freacă sau se șterge ceva ori se aprinde focul.
Apare în Tradiții și superstiții în săptămâna Filipilor de toamnă.
Ursitor
Bărbatul sortit să ia de nevastă o anumită fată, ursitul ei. Nu trebuie confundat cu ursitoarele, cele trei ființe care vin a treia noapte după naștere și hotărăsc soarta copilului.
Apare în Tradiții, obiceiuri și superstiții în postul Crăciunului.
Surse
Explicațiile vin din dicționarele de pe dexonline.ro (DEX, Micul dicționar academic, Dicționarul limbii române literare contemporane, dicționarul lui I.-Aurel Candrea, al lui August Scriban și al lui Lazăr Șăineanu), din „Enciclopedie. Tradiții românești” a lui Ion Ghinoiu și din „Calendarele poporului român” a Antoanetei Olteanu.