Nopțile înfricoșătoare ale toamnei, în calendarul popular
Publicat pe

Halloween-ul a venit la noi de peste ocean, dar credința pe care stă nu ne este străină. Și noi avem nopți ca Halloween-ul, nopți în care, se spune, morții se întorc acasă, strigoii ies din morminte și duhurile rele umblă nestingherite pe drumuri. Doar că la noi ele nu se adună toate într-o singură seară, ci se întind de la Sâmedru, la sfârșitul lui octombrie, până la Sfântul Andrei, la sfârșitul lui noiembrie.
Toamna, anotimpul morților și al strigoilor
Antoaneta Olteanu, care a adunat în „Calendarele poporului român” credințele legate de fiecare zi a anului, scrie că în ajunul Sfântului Andrei se dezlănțuie forțele rele, dușmanii de totdeauna ai țăranului, fie că sunt oameni, strigoii vii sau morți, fie că sunt animale, adică lupii. Viscolul și șuieratul crivățului sunt puse pe seama sufletelor neliniștite ale morților, care acum capătă putere. Chiar ea trimite cititorul, pentru comparație, la Ziua Tuturor Sfinților din Apus, adică la sărbătoarea al cărei ajun este Halloween-ul.
Ca și la celți, unde Samhain-ul deschidea jumătatea întunecată a anului, și la noi toamna târzie e un prag. La Sâmedru intră căldura în pământ și începe iarna, iar Sfântul Andrei este, după vorba bătrânilor, „cap de iarnă”. Unii cercetători cred chiar că în preajma Sfântului Andrei era cândva un început de an, dar asta rămâne o presupunere. Tradiția ne spune că din noaptea Sfântului Andrei strigoaicele încep să umble și nu se risipesc decât la Sfântul Gheorghe, când cresc florile și busuiocul și nu mai au putere.
Care e Halloween-ul românesc
Nu există un singur răspuns. Unii îi spun „Halloween-ul românesc” Luminației sau Zilei Morților, pe 1 noiembrie, când se aprind seara lumânări pe morminte. Alții îi spun așa Nopții Sfântului Andrei, noaptea strigoilor, iar alții se gândesc la Filipii de toamnă, zilele lupilor. Toate au ceva din Halloween, dar niciuna nu e Halloween-ul. Mai jos le găsiți pe rând, în ordinea în care vin în calendar.
Nopțile morților și ale strigoilor
Ajunul Sfântului Dumitru, 25 octombrie
În seara dinaintea lui Sâmedru se aprinde focul lui Sâmedru și se fac pomeni pentru cei trecuți în neființă. Se spune din bătrâni că la Sâmedru morții din morminte se fac moroi, vârcolaci și strigoi și, ieșind din pământ, îi necăjesc pe cei vii. A doua zi, de Sfântul Dumitru, se face pomană mare la biserică.
Ziua Morților, 1 noiembrie
A doua zi după Halloween, pe 1 noiembrie, în multe locuri de la noi este ziua morților. Oamenii dau pomeni, duc mâncare la cimitir și fac „luminație”, adică aprind seara lumânări pe morminte. De aici îi vine și numele de Luminație. În calendarul bisericesc, ziua este a Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, de aceea poporul numește ziua Vrăcevul, de la slavonul „vracevati”, adică „a vindeca”. Ziua e bună pentru leacuri, iar sfinții sunt chemați în descântecele de lingoare și de răul copiilor.
Moșii de toamnă
Tot la începutul lui noiembrie, într-o sâmbătă, vin Moșii de toamnă, când în toate bisericile se pomenesc morții, cu colivă, colaci și lumânări. Se spune că în ziua Moșilor sufletele morților coboară pe pământ și vin pe la casele lor.
Noaptea strigoilor, din 29 spre 30 noiembrie
Cea mai temută dintre ele este ajunul Sfântului Andrei. Atunci ies strigoii, atât cei morți, care se întruchipează aievea din morminte, cât și cei vii, oameni care nici nu știu că sunt strigoi și care în noaptea aceea își părăsesc culcușul și umblă pe afară. Se adună la hotarul satului sau la răscruci și se bat între ei cu limbi de meliță.
O poveste păstrată de Hasdeu spune că într-o noapte spre Sfântul Andrei strigoii au prins un om în câmp și l-au luat cu ei la hotar, să se bată de partea lor. I-au dat în mână o limbă de meliță și l-au învățat ce să zică atunci când lovește. Omul însă zicea „rănesc, ologesc, șchiopez, chiorăsc”, așa că pe care îl pălea, pe acela îl rănea, îl șchiopa sau îl chiora. S-au bătut așa până la cântatul cocoșilor, când strigoii au fugit, iar omul s-a întors acasă.
Tot în noaptea aceea Sfântul Andrei, stăpânul fiarelor, le dă lupilor voie să umble pe toate drumurile și le împarte prada pentru anul ce vine. Se zice că atunci lupul își poate întoarce gâtul, care altfel e țeapăn, și „își vede coada”, iar animalele din grajd vorbesc între ele. Cine le ascultă moare.
Cum se apără oamenii
Cea mai bună pavăză este usturoiul. Se ung cu usturoi porțile, ușile și ferestrele, se ascund coasele și limbile de meliță, iar vasele se întorc cu gura în jos. Într-o culegere din Moldova se păstrează cum își păzea gospodina casa pe vremuri. Ieșea afară în noaptea de Andrei cu trei căței de usturoi și trei fire de lână roșie și înconjura gospodăria de trei ori, pe dinafara gardului. De fiecare dată când ajungea la poartă lega un cățel de usturoi cu un fir de lână și spunea:
„Eu nu leg usturoiu,
leg gura lupului
ș-a lupoaicî,
a strigoiului
ș-a strigoaicî,
pi codrî sî sî ducî,
la mini sî n-ajungî!”
Apoi făcea semnul crucii cu usturoi pe ușa grajdului, pe coteț, pe șură, pe poartă, pe ocolul oilor și pe poiata găinilor. Intra în casă cu spatele, ca să poată face cruce pe tot ce lăsa în urmă, ungea cu usturoi tocurile ușii și ferestrele, iar ce rămânea din usturoi arunca în foc, să iasă fumul pe horn.
În sudul Moldovei, în fostul județ Covurlui, se credea că fiecare om e dator să mănânce de Sfântul Andrei covașă, un fel de terci dulce-acrișor din făină de porumb și de grâu lăsată la dospit, ca să fie ferit de strigoi. Iar în multe case se mânca în seara aceea o turtă înmuiată în usturoi pisat cu apă și sare.
Cât seamănă cu Halloween-ul
Costumele
Copiii de azi se costumează de Halloween în vampiri și fantome, dar și flăcăii noștri se îmbrăcau în strigoi. În noaptea Sfântului Andrei se înveșmântau în alb din cap până în picioare, cu o mască de pânză pe față, și umblau câte trei-patru pe la casele fetelor, unde le mustrau pe cele leneșe sau nepricepute la lucrul cânepei. Furau apoi câte o meliță și se duceau la hotarul satului sau la răscruce, unde, aproape un ceas înainte de miezul nopții, făceau o larmă de nedescris, bătând limbile melițelor și învârtind pârâitori de lemn.
Felinarul și usturoiul
Irlandezii puneau la fereastră un nap scobit, cu o lumânare înăuntru, ca să țină duhurile departe. Noi ne bizuim pe usturoi, pe cruce și pe lumânarea aprinsă. De Sfântul Andrei, femeile duceau la biserică două lumânări și aduceau una înapoi, iar seara, cu ea aprinsă, ocoleau curtea și grajdul, ca vitele să fie ferite de lupi și de boli.
Ghicitul ursitului
În Irlanda și Scoția, fetele își aflau ursitul de Halloween din nuci puse pe foc și din coji de măr. La noi, noaptea Sfântului Andrei este cea mai bună pentru asta. Fetele își făceau „turta de Andrei” din apă, sare și făină, măsurate cu o coajă de nucă. Apa o aduceau în gură, iar după ce mâncau turta sărată așteptau să vină în vis ursitul, să le dea apă să-și potolească setea. Altele puneau sub pernă patruzeci și unu de fire de grâu și se rugau „să-mi arate pe ursitorul meu, cel ce mi-i dat de Dumnezeu”. Flăcăii și fetele „păzeau usturoiul” toată noaptea, cu lumânări de la Paști aprinse, iar a doua zi fetele îl duceau la biserică să-l sfințească. În Bucovina, fetele călcau seara în zăpadă și dimineața se uitau încotro fusese măturată urma, că de acolo avea să vină ursitul.
Morții care vin acasă
Ca la Samhain, și la noi toamna morții sunt așteptați acasă, iar lor li se dă de mâncare. Ce dăm de pomană de Sâmedru, de ziua morților sau de Moși ajunge, după credința veche, la cei plecați dintre noi. Copiii din Anglia primeau la ușă „prăjituri pentru suflete” și se rugau în schimb pentru morții casei. La noi, cel care primește pomana spune „Dumnezeu să-i ierte!”.
Ce e doar al nostru
Lupii nu apar deloc în Halloween-ul celților, dar la noi sunt în miezul nopții Sfântului Andrei. În ziua aceea oamenii nici nu rosteau cuvântul „lup”, ca să nu-l întâlnească peste an, femeile nu se pieptănau și nici nu pomeneau de pieptene, iar casa nu se mătura, ca să nu mănânce lupii vitele.
Al nostru e și bocetul Andreiului. În unele sate, fetele făceau din cârpe o păpușă numită Andrei, o întindeau pe laviță și o jeleau ca pe un mort. Etnologul Ion Ghinoiu vede în ea anul vechi, petrecut la groapă.
Halloween-ul e o seară de joacă, cu dovleci și bomboane. Nopțile noastre de toamnă erau mai aspre, cu strigoi la răscruci și lupi pe drumuri, dar și mai bogate, cu pomeni pentru cei morți, cu turte și usturoi păzit până în zori și cu fete care își visau ursitul. Merită să le ținem minte pe amândouă.