Luna noiembrie sau Brumar – tradiții, obiceiuri și superstiții

Luna noiembrie, a unsprezecea lună a anului, este cunoscută în popor sub numele de „Brumar”. Este luna în care brumele se îngroașă și se fac promoroacă, în care vinul nou se limpezește în butoaie, iar gospodarii îngroapă via și pregătesc livada de iarnă. Noiembrie începe cu pomenirea celor plecați dintre noi și se încheie cu noaptea Sfântului Andrei, când, după credința populară, intră iarna cu adevărat. Între ele stau Arhanghelii, Filipii și Lăsatul secului, după care începe Postul Crăciunului.

De unde vine numele de Brumar

Antoaneta Olteanu adună, în „Calendarele poporului român”, numele pe care le-a purtat luna noiembrie în satele românești. Cele mai multe vin de la brumă. I se spunea brumar, brumariu sau brumar mare, ca să se deosebească de octombrie, Brumărelul, luna brumelor mici. I se mai spunea luna brumei, promorar sau luna promoarei, adică a brumei mari și a promoroacei.

Alte nume vin de la vin. Noiembrie era și „vinicerul” sau „vinarul”, luna în care mustul fierbe și se limpezește în butoaie.

Tradiții și obiceiuri în luna noiembrie

Îngropatul viei și pregătirea livezii

Sfaturile vechi pentru gospodari, adunate tot de Antoaneta Olteanu din calendarele de altădată, spun că în noiembrie se îngroapă via, se acoperă pomii mai gingași și se pune gunoi la rădăcina lor. Pomii se curăță de mușchi și de ouăle de omidă, iar trunchiurile se spoiesc cu o zeamă de var, balegă de vită și sânge, amestecate. Frunzele căzute se strâng grămadă, se amestecă cu pământ și se fac gunoi bun pentru primăvară. Cine vrea să sădească pomi la anul își sapă gropile de acum.

Vinul nou

Mustul pus în butoaie în octombrie fierbe în noiembrie. Vechii gospodari aveau grijă ca fiertul să nu fie nici prea repede, nici prea încet. Dacă mustul fierbea prea tare, stropeau butoiul cu apă rece, iar dacă fierbea prea încet, îl acopereau cu o haină de lână. Butoaiele trebuiau ținute mereu pline.

Șezătorile

Când nopțile se lungesc și treburile de afară se termină, încep șezătorile. Tradiția ne spune că ele se strâng după Filipi, când trec zilele în care nu era bine să torci. Fetele și nevestele se adună seara la câte o casă și torc pentru pânză, iar lucrul merge mână în mână cu poveștile, cântecele și glumele flăcăilor.

Sărbători și obiceiuri ale lunii noiembrie

1 noiembrie – Ziua Morților sau Luminația

În Ardeal, în Banat și în Maramureș, seara de 1 noiembrie umple cimitirele de lumânări. Antoaneta Olteanu notează că în această zi se dădeau pomeni și se ducea mâncare la cimitir, iar mormintele se luminau. Tot pe 1 noiembrie, Biserica îi pomenește pe Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian. În popor, ziua lor se numea și „Vrăcevul”, de la un cuvânt vechi care înseamnă „a vindeca”, și era bună pentru leacuri și descântece.

Prima sâmbătă din noiembrie – Moșii de toamnă

Moșii de toamnă, sau Sâmbăta Morților, se țin în 2026 pe 7 noiembrie, chiar în ajunul Arhanghelilor. Este una dintre cele mai mari pomeniri ale anului. Femeile duc la biserică colivă, colaci, vin și lumânări și dau de pomană pentru sufletele celor trecuți în neființă.

8 noiembrie – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

În calendarul popular, Arhanghelii se țin trei zile, pe 8, 9 și 10 noiembrie, numite „capul”, „mijlocul” și „coada Arhanghelului”. Se crede că Arhanghelii iau sufletele oamenilor când mor, de aceea în ajun sau chiar în ziua lor se dau pomeni, numite Moșii de Arhangheli, și se aprind lumânări pentru cei plecați dintre noi. Se spune că cine lucrează în ziua lor se va chinui în ceasul morții. În Transilvania se cocea „turta arieților”, care se arunca între oi când berbecii erau lăsați din nou în turmă. Dacă turta cădea cu fața în sus, oilor le mergea bine la fătat.

Filipii de toamnă

Filipii sunt zilele lupilor și nu cad pe aceeași dată peste tot. Antoaneta Olteanu notează că primul lor șir se suprapune peste a doua și a treia zi a Arhanghelilor, pe 9 și 10 noiembrie, și că în cele mai multe părți sărbătoarea ținea o săptămână. Se țin și trei zile, pe 12, 13 și 14 noiembrie, până la Lăsatul secului.

Tradiția ne spune că Filipii erau șapte frați, care puteau să-i pocească pe cei ce nu le țineau ziua, iar lupii li se supun. De aceea, în zilele lor, femeile nu torc, iar gospodarii agață o secure lângă coșul casei sau leagă gura sobei, ca să stea închisă și gura lupului. Unul dintre frați era șchiop și a rămas în urmă, așa că ziua lui se ține abia pe 21 noiembrie.

14 noiembrie – Lăsatul secului

În ultima zi dinaintea postului, familia stă la o masă bogată, cu tot ce nu se mai mănâncă până la Crăciun. Într-un obicei vechi, oasele și firimiturile de la masă se strângeau într-o față de masă, iar a doua zi se aruncau afară, spre răsărit, pentru păsările cerului, ca vrăbiile să nu strice ogoarele. În unele sate, flăcăii aprindeau focuri din coceni pe dealurile de la capetele satului și strigau peste sat fetele rămase nemăritate.

15 noiembrie – începe Postul Crăciunului

Postul Crăciunului ține de la 15 noiembrie până pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, deci patruzeci de zile. Tradiția populară spune că el ar fi fost poruncit de Maica Domnului bătrânului Crăciun. La intrarea în post, oalele se întorc cu gura în jos, ca cei ai casei să fie feriți de pagube și de boli. Postul este și vremea în care nu se fac nunți, așa că cele de toamnă se grăbesc să încapă înainte de 15 noiembrie.

29–30 noiembrie – Ajunul și ziua Sfântului Andrei

Noaptea Sfântului Andrei este una dintre cele mai de temut nopți ale anului. Se spune că strigoii ies din morminte și se bat la hotare, iar lupii își primesc de la sfânt prada pentru anul care vine. Oamenii ung cu usturoi porțile, ușile și ferestrele, iar fetele își caută ursitul cu turta de Andrei sau cu fire de grâu puse sub căpătâi. A doua zi, pe 30 noiembrie, Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României. În calendarul popular, el este „cap de iarnă”, ziua în care coboară lupii din munte.

Superstiții și semne despre vreme

Ziua de 8 noiembrie este „vara Arhanghelilor”, o zi caldă în mijlocul toamnei.
Între Arhangheli și Crăciun trebuie să mai vină două până la patru zile senine și calde, pe care oamenii le numesc „vara iernii”.
Dacă în Postul Crăciunului vremea e moale, primăvara va fi ploioasă.

Credințe și superstiții specifice lunii noiembrie

Nu e bine să lucrezi în ziua Arhanghelilor, ca să nu te chinui în ceasul morții.
Nu se toarce în zilele Filipilor, ca să nu vină lupii la casă.
La intrarea în Postul Crăciunului, oalele se întorc cu gura în jos.
În noaptea Sfântului Andrei se ung cu usturoi porțile, ușile și ferestrele, ca să nu intre strigoii.

Noiembrie, Brumarul, este luna în care satul trece din toamnă în iarnă. Începe cu lumânările aprinse pentru cei plecați dintre noi, trece prin zilele lupilor și se încheie cu noaptea Sfântului Andrei, după care nopțile lungi și șezătorile țin până la Crăciun.